Link-uri utile

 Jandarmeria Română

Preşedintele României

Guvernul României

 Ministerul Administraţiei şi Internelor

Autoritatea Naţională de Supraveghere

a Datelor cu Caracter Personal

Schengen România

Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani

Structurile Jandarmeriei Române 

Site-ul Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Apelul unic de urgenta

112

REPERE ISTORICE

Jandarmeria Română - 160 de ani - film de prezentare

 

 

Judeţul Botoşani, având o suprafaţă de 4.965 km2 (2,1% din teritoriul ţării)este situat în partea de nord-est a României, învecinându-se la sud cu judeţul Iaşi, la vest cu judeţul Suceava, la nord cu Ucraina si la est cu Republica Moldova. Ca poziţie pe glob, judeţul Botoşani este încadrat în următoarele coordonate geografice: paralela 47 24′16″ (sud loc. Prăjeni) şi paralela 48 16′60″N (nord loc. Horodiştea, meridianul 16 02'02″ E (vest loc. Dersca) şi cel de 27 24'32" E (sud-est loc. Pleşani).
Vestigiile trecutului de pe teritoriul judeţului relevă aşezări încă din perioada paleoliticului şi neoliticului (Ripiceni, Mitoc, Truşeşti, Drăguşeni), precum şi urmele unei cetăţi traco-getice (Ştefăneşti).
Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului nostru (localitatea Cucuteni) confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramica şi pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt nivel artistic.
Foarte multe aşezări din judeţ sunt atestate documentar în perioada secolelor XIV - XVI. Dorohoiul este atestat documentar la 1407,iar oraşul Botoşani în 1439.
Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoşanii nu au fost cetate, ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.
Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare si Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţul nostru păstrându-se si azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice.
Numele actual al municipiului este menţionat pentru prima oară în Letopiseţul lui Grigore Ureche şi este pus în legătură cu evenimentele din 1439, când "au venit tătarii si au prădat şi arsu târgul Botoşanii". Îşi trage numele, potrivit unor cercetări, de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri. De altfel, cea mai veche pecete cunoscută până acum, a Botoşaniului care avea drept marcă un păun cu coada răsfirată, poartă inscripţia "Pecetea târgului Botaş".
Prima menţiune documentară, într-un izvor românesc despre aceste meleaguri se referă la târgul Dorohoi, pomenit în actul din octombrie 1407 încheiat la Lvov între boierii moldoveni şi regele Poloniei. Cea dintâi menţiune documentară despre oraşul Botoşani datează din anul 1439 în "Letopiseţul Moldovei", dar vechimea sa este mult mai mare. În trecutul istoric al judeţului se înscriu evenimente importante din viaţa poporului român. Pe aceste locuri, în 1476 Ştefan cel Mare şi Sfânt a învins pe tătari la Ştefăneşti, iar în anul 1497 i-a învins pe leşi la Cişmea, în anul 1499 a luptat împotriva turcilor. Aceste meleaguri sunt martore şi ale ultimei bătălii victorioase a lui Mihai Viteazul în anul 1600 (la Verbia) în acţiunea de centralizare politică a celor trei provincii româneşti. În 1616 armata leşilor care venise să sprijine înscăunarea fiului Doamnei Elisabeta Movilă pe tronul Moldovei, a fost bătută în apropierea localităţii Mihăileni.
Având o existenţă de câteva secole, Botoşanii au beneficiat de o strălucită civilizaţie agrară şi o înfloritoare viaţă urbană, conservând, într-un autentic muzeu în aer liber, excepţionale dovezi ale vremurilor de mult apuse: gospodării ţărăneşti, conace boiereşti, somptuoase edificii publice şi elegante locuinţe construite în rafinate stiluri arhitectonice, străvechi biserici din lemn şi piatră, datini şi obiceiuri ancestrale. Botoşani este unul dintre puţinele oraşe ale ţării care a apărut ca târg, cunoscând o evoluţie extrem de rapidă şi devenind unul din cele mai importante ale Moldovei, datorită unor împrejurări extrem de favorabile, cum ar fi înfiinţarea unui iarmaroc (care a atras numeroşi străini - armeni, evrei, greci, polonezi) într-o zonă geografică aflată la răscruce de drumuri comerciale.
Astfel, târgul Botoşanilor, aducător de mari venituri, a atras atenţia domnilor ţării a căror dăruire, dragoste şi credinţă în D-zeu dăinuie în creaţiile lor – bisericile - eterne mărturii ale unui trecut tumultos ce vibrează în zidurile vechi de piatra. Incredibila bogăţie arhitectonică concretizată în biserici precum şi în clădiri care, fiecare în parte, reprezintă o tainică poveste, este strâns legată de dimensiunea spiritual-culturală a existenţei botoşănenilor, dacă ceva este cu adevărat important aici şi poate fi considerat a fi "performanţă" sau "creaţie desăvârşită", "mândrie", sau "renume naţional si internaţional", acest "ceva" este cultura, manifestată sub variate aspecte.
Cu o viaţă culturală extrem de bogată, municipiul Botoşani a dat de-a lungul timpului mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii care şi-au înscris numele în patrimoniul romanesc si universal. Se poate spune că nu există domeniu mai important al ştiinţelor, artei şi culturii la care fiii Botoşanilor să nu fi contribuit.
Dintre cei 470.537 locuitori ai judeţului, 188.215 (40%) locuiesc în mediul urban şi 282.322 (60%) în mediul rural.
Structura etnică, conform ultimului recensământ este: 466.659 români, 2.060 rromi, 691 rusi-lipoveni, 584 ucraineni alături de evrei, maghiari, germani, greci, polonezi si armeni.
Din totalul populaţiei aproximativ 96% aparţin cultului ortodox, restul fiind împărţiţi între alte culte.
După numărul de locuitori, judeţul Botoşani se încadrează la limita dintre judeţele mici şi mijlocii.
Teritoriul judeţului, cuprins în întregime în zona de dealuri a Moldovei de Nord, prezintă diferenţe de altitudine relativ reduse: dealurile Siretului, mai înalte la vest si în sectorul nordic al Câmpiei Moldovei si dealurile scunde la est, cu caracteristici proprii Podişului Moldovei. Ca altitudini absolute, relieful variază între 587m în zona Dealu Mare Tudora si 54 m în lunca Prutului. Relieful este în cea mai mare parte puţin proeminent, reprezentând vai largi, platforme netede si pante reduse. Reţeaua hidrografică a judeţului este pusă în evidenţă de râurile Prut, Siret si Jijia, împreună cu afluenţii lor.
Iazurile judeţului, în număr de 148, însumează o suprafaţă de 3.600 ha. În zona Stânca-Costesti a fost construit un important nod hidrotehnic, realizându-se una din cele mai mari acumulări de apă din ţară.
Resursele subsolului sunt rezultatul structurii geologice si sunt reprezentate în principal de nisipuri foarte fine, prelucrate la Miorcani (Rădăuţi Prut), unice în România.
Resursele vegetale sunt bogat reprezentate de plante lemnoase cum ar fi specii de foioase ca fagul si stejarul. În zona de câmpie cresc plante hidrofile ca trestia si rogozul precum si plante lemnoase ca plopul si salcia.
Fauna este reprezentata de căprioare, lupi, iepuri de câmp, mistreţi, care permit practicarea vânatului sportiv. Din lumea păsărilor vieţuiesc: mierla, sturzul, gaiţa, ciocănitoarea, piţigoiul. Bogat în iazuri si ape curgătoare, judeţul este o sursă de peşti: biban, crap, mreana, somn, etc...

 

 

                                                     Pagina urmatoare ...